BURÉTEbureți, s. m. 1. (Bot.) Nume generic dat unor ciuperci; spongie. ◊ Expr. (Fam.) Doar n-am mâncat bureți = doar n-am înnebunit! 2. (În sintagma) Burete-de-mare = (la pl.) Încrengătură de nevertebrate marine, fixate de stânci, cu formă variată și cu scheletul constituit din spicule și bastonașe silicioase sau calcaroase (Spongiaria); (și la sg.) animal din această încrengătură; spongier. ♦ Scheletul poros al acestui animal (sau obiect similar fabricat din cauciuc, material plastic), care, datorită proprietății de a absorbi lichidele, se întrebuințează la ștersul tablei de scris, la spălat etc. – Lat. *boletis sau refăcut din bureți (pl. lui *buret(u) < lat. boletus). (Sursa: DEX '98 )
BURÉTEbureți, s. m. 1. (Bot.) Ciupercă. ◊ Expr. Doar n-am mâncat bureți! = doar n-am înnebunit! 2. Animal din încrengătura spongierilor, având corpul alcătuit dintr-o rețea compactă de fibre elastice și rezistente, care trăiește în tufe dese, fixat pe stâncile submarine (Spongia officinalis); spongie. ♦ Obiect făcut din scheletul acestui animal (sau din cauciuc) și care, datorită proprietății sale de a absorbi lichidele, se întrebuințează ca obiect de toaletă, la ștersul tablei de scris etc. – Lat. *boletis(= boletus). (Sursa: DLRM )
BURÉTE s. v. ciupercă, fungi, hrib, măsea, mânătarcă. (Sursa: Sinonime )
buréte (-ți), s. m. – 1. Specie de ciuperci. – 2. Burete. – Mr. buburec (pl. bubureți), bureate, megl. bureți. Lat. bōlĕtus (Diez, Gramm., I, 188; Pușcariu 239; REW 1193; Candrea-Dens., 199; DAR), probabil prin intermediul unei forme *bōlĕtis, mai apropiată de gr. βωλίτης. – Der. buretos, adj. (spongios). (Sursa: DER )
buréte (ciupercă, obiect poros) s. m., pl. buréți (Sursa: Ortografic )
buréte m. (lat. bolétus, d. vgr. bolites, o cĭupercă comestibilă; it. boleto, pv. cat. bolet, vfr. boloi). Un fel de cĭupercă bună de mîncat și hrib și mînătarcă (bolétus edúlis). Spongie. Fig. Iron.A suge ca un burete, a fi foarte bețiv. (Sursa: Scriban )
BURÉTE ~țim. 1) Specie de ciuperci. ~-alb. ~-pucios. ◊ Doar n-am mâncat ~ți doar n-am înnebunit. 2): ~-de-mare animal marin, nevertebrat, având scheletul format dintr-o rețea de fibre elastice, care își duce viața în colonii masive, prins de stâncile subacvatice. 3) Obiect spongios, făcut din scheletul acestui animal (sau din cauciuc poros), servind la spălat, la șters tabla și în alte scopuri. /<lat. boletis (Sursa: NODEX )
BURETE-DE-SPÍN s. v. nicorete. (Sursa: Sinonime )
BURETELE-CÁLULUI s. v. popenchi. (Sursa: Sinonime )
BUREȚI-DE-CONOPÍDĂ s. pl. v. laba-mâței. (Sursa: Sinonime )
BUREȚI-DE-IÁRBĂ s. pl. v. cocârlă. (Sursa: Sinonime )
BUREȚI-DE-PÁJIȘTE s. pl. v. cocârlă. (Sursa: Sinonime )
BUREȚI-DE-SPÍNI s. pl. v. pâinișoară. (Sursa: Sinonime )
BUREȚI-RÓȘII s. pl. v. pâinișoară. (Sursa: Sinonime )
BURUIANA-BURÉȚILOR s. v. scânteioară, scânteiuță. (Sursa: Sinonime )
buréte de máre s. m. + prep. + s. f. (Sursa: Ortografic )