BÚRCĂ1,burci, s. f. (Reg.) Bundă (1). – Din ucr. burka. (Sursa: DEX '98 )
BÚRCĂ2,burci, s. f. (Reg.) Turtă din mălai care se coace pe vatră, în spuză. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
BÚRCĂ,burci, s. f. (Reg.) Bundă (1). – Ucr. burka. (Sursa: DLRM )
búrcă (búrci), s. f. – Bundă. Pol., rus. burka (Cihac, II, 55; DAR), sau mai probabil din tăt. burke (cf. M. Holderness, Notes relating to the Crim's Tartrs, Londra, 1823). (Sursa: DER )
búrcă (búrci), s. f. – Pîine mare. Tc. bürek (cf. Iordan, BF, VI, 170), cf. bg. burek, ngr. μπουρέϰι. În Mold. – Der. burechiușe, s. f. (tăiței de supă). (Sursa: DER )
búrcă (bundă, turtă) s. f., g.-d. art. búrcii; pl. burci (Sursa: Ortografic )
2) búrcă V. bulcă. (Sursa: Scriban )
1) búrcă f., pl. ĭ (rus. pol. burka). Mold. Trans. Tihoarcă. V. sarică. (Sursa: Scriban )
BÚRCĂ ~cif. 1) Manta bărbătească de postav, lungă și largă. 2) Cojoc lung și mițos, confecționat din piei de oaie cu lâna în afară; bundă. /<ucr. burka (Sursa: NODEX )
