BUNĂSTÁRE s. f. Situație materială bună, prosperă; prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării și (mai vechi) bunei stări] – Bună + stare (după germ. Wohlstand). (Sursa: DEX '98 )
BUNĂSTÁRE s. f. Prosperitate. [Gen.-dat.: bunăstării și (mai vechi) bunei-stări] – Din bună + stare (după germ. Wohlstand). (Sursa: DLRM )
bunăstáre (prosperitate) (~ a lui a sporit) (-năs-ta- / -nă-sta-) s. f., art. bunăstárea, g.-d. art. bunăstắrii (Sursa: DOOM 2 )
bună stáre (stare bună) adj. + s. f. (totul este în ~) (Sursa: DOOM 2 )
BUNĂSTÁRE s. belșug, bogăție, prosperitate, (pop.) pricopseală, (Transilv.) prindoare, (înv.) salut, scumpete, scumpie, spor, (fig.) înflorire. (~ în care se afla.) (Sursa: Sinonime )
Bunăstare ≠ mizerie, sărăcie (Sursa: Antonime )
bunăstáre s. f., art. bunăstárea, g.-d. art. bunăstării (Sursa: Ortografic )
BUNĂSTÁRE ~ări f. Situație materială prosperă. [G.-D. bunăstării] /bună + stare (Sursa: NODEX )
| bunăstare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bunăstare | bunăstarea |
| plural | bunăstări | bunăstările |
| genitiv-dativ | singular | bunăstări | bunăstării |
| plural | bunăstări | bunăstărilor |
| vocativ | singular | bunăstare, bunăstareo |
| plural | bunăstărilor |
