Dex.Ro Mobile
BUNGALÓU, bungalouri, s. n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. – Din engl. bungalow. (Sursa: DEX '98 )

BUNGALÓU s.n. v. bungalov. (Sursa: DN )

BUNGALÓU s. n. locuință din lemn și împletituri de trestie, cu un singur etaj și înconjurată de vegetație. ◊ casă mică din materiale ușoare, la țară sau pe malul mării, în timpul vacanțelor. (< engl. bungalow) (Sursa: MDN )

bungalóu s. n., art. bungalóul; pl. bungalóuri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
bungalou   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bungalou bungaloul
plural bungalouri bungalourile
genitiv-dativ singular bungalou bungaloului
plural bungalouri bungalourilor
vocativ singular bungaloule
plural bungalourilor