Dex.Ro Mobile
BUNDÍȚĂ, bundițe, s. f. 1. Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Phlomis pungens). – Bundă + suf. -iță. (Sursa: DEX '98 )

BUNDÍȚĂ s. f. Diminutiv al lui bundă. (Sursa: DLRM )

BUNDÍȚĂ s. 1. cojocel, pieptăraș. (O ~ bordată cu dihor.) 2. (BOT.) bundița-vântulul (Phlomis pungens) = (reg.) scorogoi, solovârfiță. (Sursa: Sinonime )

bundíță s. f., g.-d. art. bundíței; pl. bundíțe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
bundiță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bundiță bundița
plural bundițe bundițele
genitiv-dativ singular bundițe bundiței
plural bundițe bundițelor
vocativ singular bundiță, bundițo
plural bundițelor