bunăvestíre s. f., g.-d. art. bunăvestirii; (pl. -) (Sursa: DMLR )
BUNAVESTÍRE s. f. Numele unei sărbători religioase creștine (25 martie). – Din bună + vestire (după v. sl. blagovĕstenije). (Sursa: DLRM )
| bunăvestire substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bunăvestire | bunăvestirea |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | bunăvestiri | bunăvestirii |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | bunăvestire, bunăvestireo |
| plural | — |
