BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A vătui1. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac. (Sursa: DEX '98 )
BUMBĂCÍ, bumbăcesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A căptuși cu bumbac; a vătui. ♦ Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din bumbac. (Sursa: DLRM )
BUMBĂCÍ vb. v. snopi, stâlci, vătui. (Sursa: Sinonime )
bumbăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3pl. bumbăcésc, imperf. 3 sg. bumbăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. bumbăceáscă (Sursa: Ortografic )
bumbăcésc v. tr. Vest. Căptușeșc cu bumbac. Fig. Iron. Bat, cĭomăgesc (de-l fac moale ca bumbacu). (Sursa: Scriban )
| bumbăci verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) bumbăci | bumbăcire | bumbăcit | bumbăcind | singular | plural |
| bumbăcește | bumbăciți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | bumbăcesc | (să) bumbăcesc | bumbăceam | bumbăcii | bumbăcisem |
| a II-a (tu) | bumbăcești | (să) bumbăcești | bumbăceai | bumbăciși | bumbăciseși |
| a III-a (el, ea) | bumbăcește | (să) bumbăcească | bumbăcea | bumbăci | bumbăcise |
| plural | I (noi) | bumbăcim | (să) bumbăcim | bumbăceam | bumbăcirăm | bumbăciserăm, bumbăcisem* |
| a II-a (voi) | bumbăciți | (să) bumbăciți | bumbăceați | bumbăcirăți | bumbăciserăți, bumbăciseți* |
| a III-a (ei, ele) | bumbăcesc | (să) bumbăcească | bumbăceau | bumbăciră | bumbăciseră |
* Formă nerecomandată
