BULIMÍE s. f. Stare patologică manifestată prin foame excesivă, continuă. – Din fr. boulimie. (Sursa: DEX '98 )
BULIMÍE f. Stare patologică manifestată prin senzație de foame exagerată. [Art. bulimia; G.-D. bulimiei; Sil. -mi-e] /<fr. boulimie (Sursa: NODEX )
BULIMÍE s.f. Stare patologică manifestată prin foame excesivă; hiperorexie; poliorexie. [Gen. -iei. / < fr. boulimie, cf. gr. boulimia]. (Sursa: DN )
BULIMÍE s. f. 1. foame patologică excesivă; adefagie, hiperorexie. 2. (fig.) foame de cărți, de filme etc. (< fr. boulimie) (Sursa: MDN )
BULIMÍE s. (MED.) hiperorexie. (Sursa: Sinonime )
bulimíe s. f., art. bulimía, g.-d. bulimíi, art. bulimíei (Sursa: Ortografic )
bulimíe f. (vgr. bulimia, d. bûs, boŭ și limia, foame). Med. Mare foame. (Sursa: Scriban )
| bulimie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bulimie | bulimia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | bulimii | bulimiei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | bulimie, bulimio |
| plural | — |
