BÚFNĂ, bufne, s. f. (Ornit.; rar) Bufniță. [Var.: búhnă s. f.] – Formație onomatopeică. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

BÚFNĂ, bufne, s. f. (Ornit.) Bufniță. [Var.: búhnă s. f.] – Onomatopee. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

BÚFNĂ s. v. bufniță, buhă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

búfnă s. f., g.-d. art. búfnei; pl. búfne (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

búfnă V. bufniță. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

BÚFNĂ ~e f. v. BUFNIȚĂ. /Onomat. (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

búfniță ș ĭ (rar) búfnă f., pl. e (d. buhnă, buhă, buhnesc). Huhurez fără moțurĭ, o mare pasăre răpitoare nocturnă. Fig. Om cu ochiiĭ holbațĭ. Om tăcut și mizantrop. V. boaghe, bogză. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard