BÚCȘĂ,bucșe, s. f. Bucea (1). – Din ucr. bukșa. (Sursa: DEX '98 )
BÚCȘĂ,bucșe, s. f. Bucea (1). – Din bucea (influențat de ucr. buksa). (Sursa: DLRM )
BÚCȘĂ s. (TEHN.) bucea, (reg.) prisnel (~ la osia carului.) (Sursa: Sinonime )
búcșă s. f., g.-d. art. búcșei; pl. búcșe (Sursa: Ortografic )
búcșă f., pl. e (rut. búkša, pol. buksa, d. germ. buchse, cutie. V. busolă, pușcă). Est. ș.a. Bucea, tub de fer care căptușește pin năuntru butucu roateĭ ca să nu se roadă. (Sursa: Scriban )
BÚCȘĂ ~ef. 1) Manșon metalic montat între două piese asamblate; bucea. 2) Scobitură făcută într-o piesă (de lemn sau de metal), în care intră capul piesei cu care se îmbină; bucea. [G.-D. bucșei] /<ucr. bukša (Sursa: NODEX )
