Dex bucuros, bucuros, definiţie bucuros, dex.ro Mobile

(A fi) bucuros de oaspeți = a primi cu plăcere oaspeți
A crește carnea pe cineva = a simți o satisfacție, a fi bucuros
A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic
A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru
A nu(-și) mai încăpea în piele = a) a fi bucuros, fericit etc.; b) a fi foarte îngâmfat
A râde inima în cineva sau a-i râde cuiva inima = a fi bucuros, satisfăcut, mulțumit
A ține casă (sau masă) deschisă = a primi bucuros și des mulți oaspeți
Cu (mare, mult, atâta etc.) drag sau cu tot dragul = (foarte) bucuros, fericit
Cu (multă) dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) plăcere, (foarte) bucuros
Cu amândouă mâinile = cu bunăvoință, foarte bucuros, din toată inima
Cu dragă inimă = cu multă plăcere, foarte bucuros

BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria: p. ext. vesel. ◊ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când, dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politețe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os. (Sursa: DEX '98 )

BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroși, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria; p. ext. vesel. ◊ Expr. (A fi) bucuros de oaspeți = a primi cu plăcere oaspeți. A fi mai bucuros să... (sau când..., dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; formulă de politețe) Pentru puțin! cu plăcere! mă rog! – Din bucura + suf. -os. (Sursa: DLRM )

BUCURÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) Care are bucurie; cuprins de bucurie; jovial; voios; vesel. 2) Care vădește bucurie; plin de bucurie; vesel, jovial; voios. /a (se) bucura + suf. ~os (Sursa: NODEX )

bucuros adjectiv		masculin		feminin
bucuros adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	bucuros	bucurosul	bucuroasă	bucuroasa
nominativ-acuzativ	plural	bucuroși	bucuroșii	bucuroase	bucuroasele
genitiv-dativ	singular	bucuros	bucurosului	bucuroase	bucuroasei
genitiv-dativ	plural	bucuroși	bucuroșilor	bucuroase	bucuroaselor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—