BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată. (Sursa: DEX '98 )
A BUCĂȚÍ~ésc tranz. (ființe sau obiecte) A tăia la nimereală în bucăți mărunte; a ciopârți; a ciocârti. /Din bucată (Sursa: NODEX )
BUCĂȚÍ, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfâșia în bucăți; a îmbucătăți. – Din bucată. (Sursa: DLRM )
BUCĂȚÍ vb. v. îmbucătăți. (Sursa: Sinonime )
bucățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățésc, imperf. 3 sg. bucățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucățeáscă (Sursa: Ortografic )
bucățesc v. tr. Fac bucățĭ, fragmentez. – În nord și bî-. (Sursa: Scriban )
| bucată (parte) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bucată | bucata |
| plural | bucăți | bucățile |
| genitiv-dativ | singular | bucăți | bucății |
| plural | bucăți | bucăților |
| vocativ | singular | bucată, bucato |
| plural | bucăților |
| bucăți verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) bucăți | bucățire | bucățit | bucățind | singular | plural |
| bucățește | bucățiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | bucățesc | (să) bucățesc | bucățeam | bucății | bucățisem |
| a II-a (tu) | bucățești | (să) bucățești | bucățeai | bucățiși | bucățiseși |
| a III-a (el, ea) | bucățește | (să) bucățească | bucățea | bucăți | bucățise |
| plural | I (noi) | bucățim | (să) bucățim | bucățeam | bucățirăm | bucățiserăm, bucățisem* |
| a II-a (voi) | bucățiți | (să) bucățiți | bucățeați | bucățirăți | bucățiserăți, bucățiseți* |
| a III-a (ei, ele) | bucățesc | (să) bucățească | bucățeau | bucățiră | bucățiseră |
* Formă nerecomandată
