BUCÁL, -Ă,bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ◊ Loc. vb. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. – Din fr. buccal. (Sursa: DEX '98 )
BUCÁL, -Ăadj. Referitor la gură. ◊ Pe cale bucală = pe gură. [< fr. buccal, cf. lat. bucca – gură]. (Sursa: DN )
BUCÁL, -Ăadj. referitor la gură, o pe cale ~ă = pe gură. (< fr. buccal) (Sursa: MDN )
BUCÁL, -Ă,bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură. ◊ Expr. Pe cale bucală = pe gură. – Fr. buccal. (Sursa: DLRM )
BUCÁL adj. (MED.) oral. (Medicament luat pe cale ~.) (Sursa: Sinonime )
bucál adj. m., pl. bucáli; f. sg. bucálă, pl. bucále (Sursa: Ortografic )
bucál, -ă adj. (fr. buccal, d. lat. bucca, obraz. V. bucă). Anat. Al guriĭ: cavitatea bucală. V. oral. (Sursa: Scriban )
BUCÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de gură; propriu gurii. /<fr. bucal (Sursa: NODEX )
