BRĂCINÁR,brăcinare, s. n. 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” < lat.) + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
BRĂCINÁR,brăcinare, s. n. (Pop.) Șiretul (sau sfoara, cureaua) cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc. – Din brăcire (puțin folosit) + suf. -ar. (Sursa: DLRM )
BRĂCINÁR s. (pop.) bârneț. (~ la ițari.) (Sursa: Sinonime )
BRĂCINÁR s. v. crucea dinapoi, spetează. (Sursa: Sinonime )
brăcinár s. n., pl. brăcináre (Sursa: Ortografic )
brăcinár s. n., pl. brăcinare; (în gen.) s. m., pl. brăcinari, conform Dicționarului limbii române (Academia Română). (Sursa: DMLR )
brăcinár n., pl. e (din brăcirar, d. brăcire). Vest. Sfoara cu care se strîng cioareciĭ. Lemnu care unește furca caruluĭ (în care se îmbucă furca caruluĭ). – Și bîrcinar. (Sursa: Scriban )
