Dex brusca, brusca, definiţie brusca, dex.ro Mobile

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer. (Sursa: DEX '98 )

BRUSCÁ vb. I. tr. A trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ♦ A grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ etc.). [< it. bruscare, fr. brusquer]. (Sursa: DN )

BRUSCÁ vb. tr. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ◊ a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ). (< fr. brusquer) (Sursa: MDN )

BRUSCÁ, bruschez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime și fără menajamente; a repezi. ♦ A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Fr. brusquer. (Sursa: DLRM )

BRUSCÁ vb. 1. (pop. și fam.) a bruftui, a bruftului, (fig.) a repezi. (El ți-a vorbit frumos și tu l-ai ~.) 2. v. maltrata. (Sursa: Sinonime )

bruscá vb., ind. prez. 1 sg. bruschéz, 3 sg. și pl. bruscheáză (Sursa: Ortografic )

BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-o dată. – Din fr. brusque. (Sursa: DEX '98 )

A BRUSCÁ ~chéz tranz. 1) A trata cu cuvinte aspre; a repezi. 2) (desfășurarea unor acțiuni) A accelera în mod forțat. /<fr. brusquer (Sursa: NODEX )

BRUSC ~scă (~ști, ~ște) și adverbial 1) Care se produce repede și pe neașteptate; fără pregătire prealabilă; neașteptat; subit. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care este fără menajamente; cu brutalitate; brutal. A întrerupe ~ pe cineva. /<fr. brusque (Sursa: NODEX )

BRUSC, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Petrecut pe neașteptate, deodată; precipitat, cu violență, neprevăzut. 2. (Rar) Iute, aspru, răstit. [Pl. -uști, -uște. / < it. brusco, fr. brusque]. (Sursa: DN )

BRUSC, -Ă adj. (și adv.) care se produce pe neașteptate; precipitat, subit. (< fr. brusque) (Sursa: MDN )

BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Neașteptat, subit. 2. (Rar) Aspru, strident. Mască urâtul și șterse formele prea bruște (MACEDONSKI). – Fr. brusque. (Sursa: DLRM )

BRUSC adj., adv. 1. adj. v. inopinat. 2. adj. fulgerător, instantaneu, năprasnic, neașteptat, subit. (O moarte ~.) 3. adj. fulgerător, spontan. (O reacție ~.) 4. adv. v. deodată. (Sursa: Sinonime )

A brusca ≠ a menaja (Sursa: Antonime )

Brusc ≠ lent, lin (Sursa: Antonime )

brusc adj. m., pl. bruști; f. sg. brúscă, pl. brúște (Sursa: Ortografic )

brusc, -ă adj., pl. ștĭ, ște (fr. brusque, d. it. brusco). Prompt, subit: atac brusc. Viŭ, răpede: maniere bruște. Aspru, mojicesc: ton brusc. Adv. Bruscheță, răstit: a răspunde brusc. (Sursa: Scriban )

bruschéz, a -cá v. tr. (fr. brusquer). Răspund răstit, brusc, ofensez pin bruscheță. (Sursa: Scriban )

brusc adjectiv		masculin		feminin
brusc adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	brusc	bruscul	bruscă	brusca
nominativ-acuzativ	plural	bruști	bruștii	bruște	bruștele
genitiv-dativ	singular	brusc	bruscului	bruște	bruștei
genitiv-dativ	plural	bruști	bruștilor	bruște	bruștelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—

brusca verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) brusca	bruscare	bruscat	bruscând	singular	plural
		(a) brusca	bruscare	bruscat	bruscând	bruschează	bruscați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bruschez	(să) bruschez	bruscam	bruscai	bruscasem
	a II-a (tu)	bruschezi	(să) bruschezi	bruscai	bruscași	bruscaseși
	a III-a (el, ea)	bruschează	(să) bruscheze	brusca	bruscă	bruscase
plural	I (noi)	bruscăm	(să) bruscăm	bruscam	bruscarăm	bruscaserăm, bruscasem*
	a II-a (voi)	bruscați	(să) bruscați	bruscați	bruscarăți	bruscaserăți, bruscaseți*
	a III-a (ei, ele)	bruschează	(să) bruscheze	bruscau	bruscară	bruscaseră