BRUNÁJ s. n. Brunare. ♦ (Concr.) Strat protector de oxizi care acoperă unele piese metalice în urma brunării. – Bruna + suf. -aj. (Sursa: DEX '98 )
BRUNÁJ s.n. Brunare. [După fr. brunissage]. (Sursa: DN )
BRUNÁJ s. n. brunare. (după fr. brunissage) (Sursa: MDN )
BRUNÁJ s. n. Brunare. – După fr. brunissage. (Sursa: DLRM )
BRUNÁJ s. (TEHN.) brunare. (~ul unei piese de oțel.) (Sursa: Sinonime )
brunáj s. n. (Sursa: Ortografic )
| brunaj substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | brunaj | brunajul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | brunaj | brunajului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
