Dex bruia, bruia, definiţie bruia, dex.ro Mobile

BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller. (Sursa: DEX '98 )

BRUIÁ vb. I. tr. A perturba recepționarea undelor electromagnetice. [Pron. bru-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. brouiller]. (Sursa: DN )

bruiá vb. (sil. -ia), ind. prez. 1 sg. bruiéz, 3 sg. și pl. bruiáză, 1 pl. bruiém (sil. -iem); conj. prez. 3 sg. și pl. bruiéze (Sursa: Ortografic )

A BRUIÁ ~iéz tranz. (recepția unor emisiuni radiofonice sau a unor semnale electromagnetice) A perturba prin producerea unor semnale parazite cu lungime de undă identică. [Sil. bru-ia] /<fr. brouiller (Sursa: NODEX )

bruia verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bruia	bruiere	bruiat	bruind	singular	plural
		(a) bruia	bruiere	bruiat	bruind	bruiază	bruiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bruiez	(să) bruiez	bruiam	bruiai	bruiasem
	a II-a (tu)	bruiezi	(să) bruiezi	bruiai	bruiași	bruiaseși
	a III-a (el, ea)	bruiază	(să) bruieze	bruia	bruie	bruiase
plural	I (noi)	bruiem	(să) bruiem	bruiam	bruiarăm	bruiaserăm, bruiasem*
	a II-a (voi)	bruiați	(să) bruiați	bruiați	bruiarăți	bruiaserăți, bruiaseți*
	a III-a (ei, ele)	bruiază	(să) bruieze	bruiau	bruiară	bruiaseră

* Formă nerecomandată