Dex.Ro Mobile
BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit2. – V. bronza. Cf. fr. bronzé. (Sursa: DEX '98 )

BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită (de soare, vânt, etc.). – V. bronza. (Sursa: DLRM )

BRONZÁT adj. înnegrit, negru, pârlit, prăjit, (reg.) pârjolit. (Om ~.) (Sursa: Sinonime )

bronzát, -ă adj. (fr. bronzé). Fig. De culoarea bronzuluĭ, arămiŭ: față bronzată. (Sursa: Scriban )

BRONZÁ, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer. (Sursa: DEX '98 )

A BRONZÁ ~éz tranz. 1) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subțire de bronz; a spoi cu bronz. 2) A face să se bronzeze; a pârli; a înnegri. /<fr. bronzer (Sursa: NODEX )

A SE BRONZÁ mă ~éz intranz. A se înnegri la soare; a se pârli. /<fr. bronzer (Sursa: NODEX )

BRONZÁ vb. I. 1. tr. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz (un obiect etc.) 2. tr., refl. A (se) pârli, a (se) înnegri, a (se) colora (la piele) ca bronzul. [Cf. fr. bronzer, it. bronzare]. (Sursa: DN )

BRONZÁ vb. I. tr. 1. a acoperi cu un strat de (vopsea de) bronz. 2. a da pieilor tăbăcite un reflex metalic (cu coloranți bazici). II. tr., refl. (despre oameni) a (se) pârli, a (se) înnegri (de soare, de vânt etc.). (< fr. bronzer) (Sursa: MDN )

BRONZÁ, bronzez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre soare, vânt) A pârli, a înnegri, a arde pielea corpului omenesc. ◊ Refl. S-a bronzat la plajă. – Fr. bronzer. (Sursa: DLRM )

BRONZÁ vb. a (se) arde, a (se) înnegri, a (se) pârli, a (se) prăji, (înv. și reg.) a (se) păli. (Se ~ la soare, la mare.) (Sursa: Sinonime )

bronzá vb., ind. prez. 1 sg. bronzéz, 3 sg. și pl. bronzeáză (Sursa: Ortografic )

bronzéz v. tr. (fr. bronzer). Acoper cu o culoare ca de bronz oxidat. Fig. Pîrlesc: soarele bronzează fața. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
bronza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) bronza bronzare bronzat bronzând singular plural
bronzea bronzați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bronzez (să) bronzez bronzam bronzai bronzasem
a II-a (tu) bronzezi (să) bronzezi bronzai bronzași bronzaseși
a III-a (el, ea) bronzea (să) bronzeze bronza bronză bronzase
plural I (noi) bronzăm (să) bronzăm bronzam bronzarăm bronzaserăm, bronzasem*
a II-a (voi) bronzați (să) bronzați bronzați bronzarăți bronzaserăți, bronzaseți*
a III-a (ei, ele) bronzea (să) bronzeze bronzau bronza bronzaseră
* Formă nerecomandată

bronzat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bronzat bronzatul bronza bronzata
plural bronzați bronzații bronzate bronzatele
genitiv-dativ singular bronzat bronzatului bronzate bronzatei
plural bronzați bronzaților bronzate bronzatelor
vocativ singular
plural