BROCÁRD s.n. v. brocart. (Sursa: DN )
brocárd (-duri), s. n. – Țesătură de mătase, frenghie. Fr. brocart. (Sursa: DER )
brocát, -ă adj. (it. broccato, fr. brocart). Brodat cu matasă cu aur saŭ argint: rochie, pînză brocată. Brocat, s.n., pl. urĭ. Stofă brocată, frenghie, serasir, zarpa, șahmara orĭ cutnie. – Și -art și -ard (după fr.). (Sursa: Scriban )
| brocard substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | brocard | brocardul |
| plural | brocarduri | brocardurile |
| genitiv-dativ | singular | brocard | brocardului |
| plural | brocarduri | brocardurilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
