Dex.Ro Mobile
BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa; broșat1, legat1. – V. broșa. (Sursa: DEX '98 )

BROȘÁRE s.f. Acțiunea de a broșa; broșat. [< broșa]. (Sursa: DN )

BROȘÁRE, broșări, s. f. Acțiunea de a broșa. (Sursa: DLRM )

BROȘÁRE s. broșat. (~ unei cărți.) (Sursa: Sinonime )

broșáre s. f., g.-d. art. broșării; pl. broșări (Sursa: Ortografic )

BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale). 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. – Din fr. brocher. (Sursa: DEX '98 )

A BROȘÁ ~éz tranz. 1) (coli sau foi) A uni cosând într-o copertă; a lega. 2) (piese de metal) A prelucra cu broșa. /<fr. brocher (Sursa: NODEX )

BROȘÁ vb. I. tr. 1. A lega laolaltă colile unei broșuri, ale unei cărți etc. (într-o copertă moale). 2. A găuri sau a șănțui prin așchiere o piesă metalică. [P.i. 3,6 -șează, 4 -șăm, ger. -șând. / < fr. brocher]. (Sursa: DN )

BROȘÁ vb. tr. 1. a lega laolaltă colile unei broșuri, cărți etc. 2. a găuri, a șănțui prin așchiere o piesă metalică. 3. a executa ornamente pe o țesătură prin introducerea, în timpul țesutului, a unui fir colorat. (< fr. brocher) (Sursa: MDN )

BROȘÁ, broșez, vb. I. Tranz. 1. A coase împreună colile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc., punându-le într-o copertă moale. 2. A prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o. ◊ Mașină de broșat = mașină de așchiere care servește la găurirea sau la șănțuirea pieselor metalice. – Fr. brocher. (Sursa: DLRM )

broșá vb., ind. prez. 1 sg. broșéz, 3 sg. și pl. broșeáză, 1 pl. broșăm; ger. broșând (Sursa: Ortografic )

broșéz v. tr. (fr. brocher). Cos foile uneĭ cărțĭ: carte broșată, dar nu scorțită. (Sursa: Scriban )

BROȘÁRE (‹ fr.) s. f. 1. Acțiunea de coasere și de lipire a coperților unei cărți, reviste etc. 2. Executare de ornamente pe o țesătură, prin introducerea în rost a unui fir special de bătătură în timpul țeserii. 3. Operație de prelucrare prin așchiere cu o broșă (2) a suprafeței unei piese. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
broșa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) broșa broșare broșat broșând singular plural
broșea broșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) broșez (să) broșez broșam broșai broșasem
a II-a (tu) broșezi (să) broșezi broșai broșași broșaseși
a III-a (el, ea) broșea (să) broșeze broșa broșă broșase
plural I (noi) broșăm (să) broșăm broșam broșarăm broșaserăm, broșasem*
a II-a (voi) broșați (să) broșați broșați broșarăți broșaserăți, broșaseți*
a III-a (ei, ele) broșea (să) broșeze broșau broșa broșaseră
* Formă nerecomandată

broșare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular broșare broșarea
plural broșări broșările
genitiv-dativ singular broșări broșării
plural broșări broșărilor
vocativ singular broșare, broșareo
plural broșărilor