BRÍO s. n. (În loc. adv.) Cu brio = a) cu multă însuflețire, vioi; b) în mod remarcabil, strălucit, excepțional. – Din it., fr. brio. (Sursa: DEX '98 )
BRÍOn. muz. Tehnică înaltă de execuție muzicală. ◊ Cu ~ a) cu multă vioiciune; însuflețit; vioi; b) cu mult succes; în mod strălucit; excepțional. /<it., fr. brio (Sursa: NODEX )
BRIO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „mușchi”, „plantă”. [Pron. bri-o-. / < fr. bryo-, cf. gr. bryon]. (Sursa: DN )
BRÍOs.n. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu brio = însuflețit, vioi, cu vervă, cu vioiciune. [Pron. bri-o. / < it., fr. brio]. (Sursa: DN )
BRIO-1elem. „mușchi de pământ”. (< fr. bryo-, cf. gr. bryon) (Sursa: MDN )
BRÍO2s. n. vioiciune, veselie, ♦ cu ~ = în mod remarcabil, strălucit. (< it., fr. brio) (Sursa: MDN )
BRÍO s. n. (În expr.) Cu brio = cu multă însuflețire. – It. brio (fr. brio). (Sursa: DLRM )
brío s. n., art. bríoul (Sursa: DOOM 2 )
brió s. m. – Însuflețire, vivacitate. It. brio, cf. fr. brio (accentul ca în it.). (Sursa: DER )
brío s. n. (Sursa: Ortografic )
brío n. idecl. (it. brio, de orig. celt.). Căldură, foc, vioicĭune în artă: a cînta cu brio, ce brio! (Sursa: Scriban )
BRÍE,brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
CON BRÍO loc. adv. (Muz.; indică modul de execuție) Cu vervă, cu însuflețire. – Loc. it. (Sursa: DEX '98 )
CON BRÍOloc.adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu strălucire. [< it. con brio]. (Sursa: DN )
CON BRÍOloc. adv. (muz.) cu vervă, cu însuflețire. (<it. con brio) (Sursa: MDN )
BRÍE,brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). (Sursa: DLRM )
BRÍE s. (BOT.; Meum athamanticum) (reg.) brioală. (Sursa: Sinonime )
BRÍE s. v. slăbănog. (Sursa: Sinonime )
bríe s. f., art. bría, g.-d. art. bríei; pl. bríi, art. bríile (Sursa: Ortografic )
