BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand. (Sursa: DEX '98 )
BRIGÁND s.m. Hoț de drumul mare, tâlhar. [< fr. brigand]. (Sursa: DN )
BRIGÁND s. m. tâlhar de drumul mare. (< fr. brigand) (Sursa: MDN )
BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Fr. brigand. (Sursa: DLRM )
BRIGÁND s. v. bandit, tâlhar. (Sursa: Sinonime )
brigánd s. m., pl. brigánzi (Sursa: Ortografic )
brigánd și brigánt m. (fr. brigand, it. brigante, d. brigare, a merge în ceată). Tîlhar armat (de codru). (Sursa: Scriban )
BRIGÁND ~zi m. 1) Persoană care comite jafuri, făcând uz de forță; hoț de drumul mare; tâlhar. 2) Om necinstit. /<fr. brigand (Sursa: NODEX )
| brigand substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | brigand | brigandul |
| plural | briganzi | briganzii |
| genitiv-dativ | singular | brigand | brigandului |
| plural | briganzi | briganzilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
