BREVILOCVÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi brevilocvent. – Din it. breviloquenza. (Sursa: DEX '98 )
BREVILOCVÉNȚĂ s.f. Vorbire scurtă; brahilogie. [< germ. Breviloquenz, cf. lat. brevus – scurt, eloquentia – elocvență]. (Sursa: DN )
BREVILOCVÉNȚĂ s. f. vorbire concisă; brahilogie. (< it. breviloquenza) (Sursa: MDN )
BREVILOCVÉNȚĂ s. brahilogie. (Sursa: Sinonime )
brevilocvénță s. f., g.-d. art. brevilocvénței (Sursa: Ortografic )
| brevilocvență substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | brevilocvență | brevilocvența |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | brevilocvențe | brevilocvenței |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | brevilocvență, brevilocvențo |
| plural | — |
