Dex.Ro Mobile
BRÉGMĂ, bregme, s. f. Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-născut de fontanela anterioară. – Din fr. bregma. (Sursa: DEX '98 )

BRÉGMĂ s.f. (Anat.) Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal. [< fr. bregma, cf. gr. bregma – cap]. (Sursa: DN )

BRÉGMĂ s. f. punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal. (< fr. bregma) (Sursa: MDN )

brégmă s. f., g.-d. art. brégmei; pl. brégme (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
bregmă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bregmă bregma
plural bregme bregmele
genitiv-dativ singular bregme bregmei
plural bregme bregmelor
vocativ singular bregmă, bregmo
plural bregmelor