Dex.Ro Mobile
BRÉȘĂ, breșe, s. f. 1. Culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor. ♦ Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului. 2. Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc. – Din fr. brèche. (Sursa: DEX '98 )

BRÉȘĂ s.f. 1. Pătrundere largă și adâncă executată în dispozitivul de apărare al unei armate; spărtură în zidul unei cetăți etc. 2. (Rar) Spărtură într-un gard, într-un zid, într-o pădure etc. / < fr. brèche]. (Sursa: DN )

BRÉȘĂ s. f. 1. pătrundere largă și adâncă în dispozitivul de luptă inamic. 2. spărtură într-un zid, într-un gard etc. (< fr. bréche) (Sursa: MDN )

BRÉȘĂ, breșe, s. f. Spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută într-un dispozitiv de luptă inamic. ♦ Spărtură într-un gard sau zid, într-o îndiguire etc. – Fr. brèche. (Sursa: DLRM )

bréșă (-e), s. f. – Spărtură; străpungere. Fr. brèche. (Sursa: DER )

bréșă s. f., g.-d. art. bréșei; pl. bréșe (Sursa: Ortografic )

BRÉȘĂ ~e f. 1) Spărtură făcută într-o fortificație inamică (cu scopul de a o cuceri). 2) Spărtură făcută într-o îngrăditură sau într-un dig. 3) fig. Punct slab al unui lucru, prezentând pericol pentru existența lui. /<fr. breche (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
breșă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular breșă breșa
plural breșe breșele
genitiv-dativ singular breșe breșei
plural breșe breșelor
vocativ singular breșă, breșo
plural breșelor