Dex.Ro Mobile
BRAȚÁ vb. I. tr. (Mar.) A orienta vergile unui velier astfel încât velele să ocupe o poziție dorită față de direcția vântului. [Var. brasa vb. I. / < fr. brasser]. (Sursa: DN )

BRAȚÁ vb. tr. a orienta vergile unui velier cu ajutorul brațului (1), încât vârful să aibă maximă eficacitate asupra velelor. (< fr. brasser) (Sursa: MDN )

brațá vb., ind. prez. 1 sg. brațéz, 3 sg. și pl. brațeáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
brața   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) brața brațare brațat brațând singular plural
brațea brațați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) brațez (să) brațez brațam brațai brațasem
a II-a (tu) brațezi (să) brațezi brațai brațași brațaseși
a III-a (el, ea) brațea (să) brațeze brața brață brațase
plural I (noi) brațăm (să) brațăm brațam brațarăm brațaserăm, brațasem*
a II-a (voi) brațați (să) brațați brațați brațarăți brațaserăți, brațaseți*
a III-a (ei, ele) brațea (să) brațeze brațau brața brațaseră
* Formă nerecomandată