Dex.Ro Mobile
« Back
BRÂNCÍ1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2. (Sursa: DEX '98 )

BRÂNCÍ1, vb. IV. v. îmbrânci. (Sursa: DLRM )

BRÂNCÍ vb. v. ghionti, izbi, îmboldi, îmbrânci, împinge, înghionti. (Sursa: Sinonime )

brâncí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brâncésc, imperf. 3 sg. brânceá; conj. prez. 3 sg. și pl. brânceáscă (Sursa: Ortografic )

brîncésc V. îmbrîncesc. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
brâncă (pl. brânci)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brâncă brânca
plural brânci brâncile
genitiv-dativ singular brânci brâncii
plural brânci brâncilor
vocativ singular brâncă, brânco
plural brâncilor

brânci (s.m.)   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brânci brânciul
plural brânci brâncii
genitiv-dativ singular brânci brânciului
plural brânci brâncilor
vocativ singular
plural

brânci (vb.)   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) brânci brâncire brâncit brâncind singular plural
brâncește brânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) brâncesc (să) brâncesc brânceam brâncii brâncisem
a II-a (tu) brâncești (să) brâncești brânceai brânciși brânciseși
a III-a (el, ea) brâncește (să) brâncească brâncea brânci brâncise
plural I (noi) brâncim (să) brâncim brânceam brâncirăm brânciserăm, brâncisem*
a II-a (voi) brânciți (să) brânciți brânceați brâncirăți brânciserăți, brânciseți*
a III-a (ei, ele) brâncesc (să) brâncească brânceau brânci brânciseră
* Formă nerecomandată

brânci (s.n.)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brânci brânciul
plural brânciuri brânciurile
genitiv-dativ singular brânci brânciului
plural brânciuri brânciurilor
vocativ singular brânciule
plural brânciurilor