BRẤNCI2 s. m. v. brâncă2. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
BRÂNCI2, brânci, s. m. Împinsătură, ghiont. ◊ Expr. A-i da inima brânci = a simți un imbold pentru (a face) ceva. [Pl. și: (n.) brânciuri ] – Din brâncă2. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard
BRÂNCI s. v. îmbrâncitură . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
brânci (împinsătură) s. m., pl. brânci (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
brâncă (pl. brânci) substantiv feminin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular brâ ncă brâ nca plural brâ nci brâ ncile genitiv-dativ singular brâ nci brâ ncii plural brâ nci brâ ncilor vocativ singular brâ ncă, brâ nco plural brâ ncilor
brânci (s.m.) substantiv masculin nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular brâ nci brâ nciul plural brâ nci brâ ncii genitiv-dativ singular brâ nci brâ nciului plural brâ nci brâ ncilor vocativ singular — plural —
brânci (vb.) verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a (a) brânci brânci re brânci t brânci nd singular plural brânce ște brânci ți numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect singular I (eu) brânce sc (să) brânce sc brâncea m brânci i brânci sem a II-a (tu) brânce ști (să) brânce ști brâncea i brânci și brânci seși a III-a (el, ea) brânce ște (să) brâncea scă brâncea brânci brânci se plural I (noi) brânci m (să) brânci m brâncea m brânci răm brânci serăm, brânci sem* a II-a (voi) brânci ți (să) brânci ți brâncea ți brânci răți brânci serăți, brânci seți* a III-a (ei, ele) brânce sc (să) brâncea scă brâncea u brânci ră brânci seră
* Formă nerecomandată
brânci (s.n.) substantiv neutru nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular brâ nci brâ nciul plural brâ nciuri brâ nciurile genitiv-dativ singular brâ nci brâ nciului plural brâ nciuri brâ nciurilor vocativ singular brâ nciule plural brâ nciurilor
