Dex.Ro Mobile
BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții cu brancarda, pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Din fr. brancardier. (Sursa: DEX '98 )

BRANCARDIÉR, -Ă s.m. și f. Cel care poartă brancarda; militar care ridică și transportă răniții pe câmpul de luptă. [Pron. -di-er. / < fr. brancardier]. (Sursa: DN )

BRANCARDIÉR, -Ă s. m. f. infirmier pentru ridicarea și transportul răniților cu brancarda. (< fr. brancardier) (Sursa: MDN )

BRANCARDIÉR, -Ă, brancardieri, -e, s. m. și f. Persoană care poartă brancarda; ostaș care ridică și transportă răniții de pe câmpul de luptă. [Pr.: -di-er] – Fr. brancardier. (Sursa: DLRM )

brancardiér s. m. (sil. -di-er), pl. brancardiéri (Sursa: Ortografic )

BRANCARDIÉR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care transportă răniții sau bolnavii cu brancarda. [Sil. -di-er] /<fr. brancardier (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
brancardier   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brancardier brancardierul brancardie brancardiera
plural brancardieri brancardierii brancardiere brancardierele
genitiv-dativ singular brancardier brancardierului brancardiere brancardierei
plural brancardieri brancardierilor brancardiere brancardierelor
vocativ singular brancardierule brancardiero
plural brancardierilor brancardierelor