BRAHMÁN, -Ă,brahmani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Membru al castei sacerdotale, considerați prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. 2. Adj. Brahmanic. – Din fr. brahmane. (Sursa: DEX '98 )
BRAHMÁN, -Ăadj. Referitor la brahmanism; brahmanic. // s.m. și f. Membru al celei dintâi dintre cele patru caste indiene. // s.m. Preot al lui Brahma; brahmin. [Cf. fr. brahmane]. (Sursa: DN )
BRAHMÁN, -Ă I. adj. brahmanic. II. s. m. f. membru al castei preoțești, prima dintre cele patru caste indiene. III. s. f. pl. imnuri vedice și comentariul lor; comentarii ale Vedelor cuprinzând și numeroase tradiții și legende populare. IV. s. m. bramin. (< fr. brahmane) (Sursa: MDN )
BRAHMÁN,brahmani, s. m. Membru al castei sacerdotale, considerată prima dintre cele patru caste indiene; preot al lui Brahma. – Fr. brahmane. (Sursa: DLRM )
BRAHMÁN adj. (BIS.) v. brahmanic. (Sursa: Sinonime )
brahmán s. m., adj. m., pl. brahmáni; f. sg. brahmánă, g.-d. art. brahmánei, pl. brahmáne (Sursa: Ortografic )
brahmán m. (scr. brahman). Preut brahmanic. – Rar și bramin (fr. bramin). (Sursa: Scriban )
BRAHMÁN2 ~im. 1) Membru al primei caste sacerdotale (din cele patru) din India. 2) Preot al lui Brahma. /<fr. brahmane (Sursa: NODEX )
Brahmáne (scrieri indiene) s. propriu f. pl. (Sursa: DOOM 2 )
BRAHMÁN, -Ă (‹ fr.) s. n., s. m. și f. 1. Cuvînt sanscrit desemnînd, în gîndirea indiană, absolutul, sufletul universal sau divinitatea impersonală abstractă din care provine tot ce există și din care orice ființă, animal sau plantă, deține o particulă, sufletul individual (ātman). 2. S. m. și f. Membru al clasei sacerdotale considerată cea mai înaltă din cele patru caste principale: avînd ca îndatoriri îndeplinirea sacrificiilor, studiul Vedelor și explicarea lor, binefacerile. (Sursa: DE )
