BRAGAGÍU, bragagii, s. m. Persoană care face sau vinde bragă. – Bragă + suf. -agiu. (Sursa: DEX '98 )
BRAGAGÍU, bragagii, s. m. Persoană care face sau vinde bragă. – Din bragă + suf. -agiu. (Sursa: DLRM )
bragagíu s. m., art. bragagíul; pl. bragagíi, art. bragagíii (Sursa: Ortografic )
bragagíŭ m. (d. bragă). Care face saŭ vinde bragă. – Fem. bragagiță saŭ gĭoáĭcă. (Sursa: Scriban )
BRAGAGÍU ~i m. înv. 1) Lucrător specializat în prepararea brăgii. 2) Vânzător de bragă. /bragă + suf. ~agiu (Sursa: NODEX )
| bragagiu substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bragagiu | bragagiul |
| plural | bragagii | bragagiii |
| genitiv-dativ | singular | bragagiu | bragagiului |
| plural | bragagii | bragagiilor |
| vocativ | singular | bragagiule |
| plural | bragagiilor |
