BRACONIÉR, braconieri, s. m. 1. Persoană care braconează. [Pr.: -ni-er] – Din fr. braconnier. (Sursa: DEX '98 )
BRACONIÉR s.m. Om care vânează sau pescuiește fără voie, fără permis. [Pron. -ni-er. / < fr. braconnier]. (Sursa: DN )
BRACONIÉR s. m. cel care braconează. (< fr. braconnier) (Sursa: MDN )
BRACONIÉR, braconieri, s. m. Cel care braconează. [Pr.: -ni-er] – Fr. braconnier. (Sursa: DLRM )
braconiér s. m. (sil. -ni-er), pl. braconiéri (Sursa: Ortografic )
BRACONIÉR ~i m. Persoană care practică braconajul; om care vânează sau pescuiește fără permisiune. [Sil. -ni-er] /<fr. braconnier (Sursa: NODEX )
| braconier substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | braconier | braconierul |
| plural | braconieri | braconierii |
| genitiv-dativ | singular | braconier | braconierului |
| plural | braconieri | braconierilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
