BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

BRACONÁJ s.n. Vânătoare sau pescuit ilegal, fără permis; faptă de braconier. ♦ Delict făptuit de acela care braconează. [< fr. braconnage]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

BRACONÁJ s. n. delict făcut de cel care braconează. (< fr. braconnage) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Delict comis de cel care braconează. – Fr. braconnage. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

braconáj s. n., pl. braconáje (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

BRACONÁJ ~e n. 1) Vânătoare sau pescuit ilegal. 2) Delict constând în încălcarea legii despre interzicerea vânatului sau a pescuitului. /<fr. braconnage (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard