BRĂZDÁT, -Ă,brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde (1). 2. Fig. (Despre fața omului) Cu cute, cu zbârcituri; zbârcit, ridat, cutat. – V. brăzda. (Sursa: DEX '98 )
BRĂZDÁT, -Ă,brăzdați, -te, adj. 1. Acoperit sau străbătut de brazde. 2. Fig. (Despre fața omului) Zbârcit, încrețit. – V. brăzda. (Sursa: DLRM )
BRĂZDÁT adj. crestat. (Are fața ~.) (Sursa: Sinonime )
brăzdát, -ă adj. Cu brazde pe el. Fig. Zbîrcit: față brăzdată. (Sursa: Scriban )
BRĂZDÁ,brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă. (Sursa: DEX '98 )
A BRĂZDÁ ~éztranz. 1) (pământul) A lucra cu plugul, trăgând brazde. 2) A traversa, lăsând urme. 3) A face să se brăzdeze. /Din brazdă (Sursa: NODEX )
A SE BRĂZDÁ se ~eázăintranz. fig. (despre piele) A se acoperi cu brazde; a face riduri; a se zbârci; a se cuta; a se rida. /Din brazdă (Sursa: NODEX )
BRĂZDÁ,brăzdez, vb. I. Tranz. 1. A trage brazde cu plugul. 2. (Despre roți, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră. ♦ Refl. Fig. (Despre fața omului) A se zbârci. – Din brazdă. (Sursa: DLRM )
BRĂZDÁ vb. a tăia, (înv.) a brăzdui. (Apele ~ adânc munții.) (Sursa: Sinonime )
BRĂZDÁ vb. v. cuta, încreți, rida, zbârci. (Sursa: Sinonime )
brăzdá vb., ind. prez. 1 sg. brăzdéz, 3 sg. și pl. brăzdeáză (Sursa: Ortografic )
brăzdéz v. tr. (d. brazdă). Trag brazde. Fig. Străbat: fulgerele brăzdaŭ ceru, corăbiile brăzdează marea. Las urme: suferința-ĭ brăzdase fața. Ating, emoționez: vorba asta i-a brăzdat inima. – Și îmbrăzdez (sud). (Sursa: Scriban )
