BRẤNĂ,brâne, s. f. 1. Brâu. 2. Ornament la o clădire (vopsit sau modelat) în formă de brâu. 3. Cărare îngustă de-a lungul unui perete de stâncă, pe care se poate trece cu piciorul. (Sursa: DLRM )
brână s. f., g.-d. art. brânei; pl. brâne (Sursa: Ortografic )
brî́nă f., pl. e (d. brîŭ, ca frînă d. frîŭ). Bucegĭ. Cărare, potecă pin prejuru unuĭ munte. (Sursa: Scriban )
BRÎNĂ (‹ brîu) s. f. (GEOMORF.) Formă pozitivă de relief pusă în evidență prin eroziune diferențială pe un strat mai rezistent din versantul unui munte. (Sursa: DE )
