BOTÁNICĂf. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul plantelor. [G.-D. botanicii] /<fr. botanique (Sursa: NODEX )
BOTÁNICĂs.f. Știință care se ocupă cu studiul plantelor. [< fr. botanique, cf. gr. botanike]. (Sursa: DN )
BOTÁNICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, funcțiunilor și organelor plantelor, cu răspândirea și cu clasificarea lor. – Fr. botanique (<gr.). (Sursa: DLRM )
botánică s. f., g.-d. art. botánicii (Sursa: Ortografic )
BOTÁNIC, -Ă,botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique. (Sursa: DEX '98 )
BOTÁNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de botanică; propriu botanicii. ◊ Grădină ~că instituție de cercetări științifice, care dispune de o grădină cu plante vii cultivate (în condiții naturale sau în seră). /<fr. botanique (Sursa: NODEX )
BOTÁNIC, -Ăadj. Referitor la plante. ◊ Grădină botanică = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. [< fr. botanique]. (Sursa: DN )
BOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la botanică. ♦ grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. II. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie. (< fr. botanique) (Sursa: MDN )
BOTÁNIC, -Ă,botanici, -e, adj. Relativ la plante. ◊ Grădină botanică = instituție posedând un teren destinat cultivării și studierii plantelor și arborilor în condiții naturale sau în seră. – Fr. botanique (<gr.). (Sursa: DLRM )
botánic adj. m., pl. botánici; f. sg. botánică, pl. botánice (Sursa: Ortografic )
botánic, -ă adj. (vgr. botanikós, d. botáne, plantă). Relatĭv la botanică: institut botanic. S.f., pl. ĭ. Știința vegetalelor. (Sursa: Scriban )
BOTÁNICĂ (‹ fr. {i}) s. f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul plantelor, cercetînd structura, activitatea vitală și dezvoltarea lor, relații cu mediul, repartizarea lor în spațiu și timp, clasificarea, originea și evoluția lor. Primele consemnări cunoscute despre plante datează din timpul lui Teofrast (c. 372-287 î. Hr.) și Discoride (sec. 1 î. Hr.). Datorită descoperirii microscopului (sec. 17) și dezvoltării metodei experimentale, b. marchează un salt calitativ; în cadrul ei își delimitează aria de cercetare, separîndu-se, o serie de discipline: anatomia și fiziologia plantelor, citologia, geobotanica etc. Dintre cercetătorii români s-au remarcat stolnicul Constantin Cantacuzino (a alcătuit cea mai veche hartă geobotanică de la noi), Tr. Săvulescu, I. Prodan, D. Brândză, A. Borza, E. Pop, E.I. Nyárády. (Sursa: DE )
