BÓSĂ, bose, s. f. 1. (Anat.) Proeminență pe suprafața unui organ. 2. (Franțuzism) Aptitudine. – Din fr. bosse. (Sursa: DEX '98 )
BÓSĂ s.f. (Franțuzism) 1. (Med.) Protuberanță, umflătură, proeminență (pe suprafața unui organ). 2. Aptitudine, capacitate, dar. [< fr. bosse]. (Sursa: DN )
BÓSĂ s. f. 1. ridicătură naturală (a unui teren, a unei roci etc.). 2. (anat.) protuberanță, umflătură, proeminență. 3. (fig.) aptitudine. (< fr. bosse) (Sursa: MDN )
bósă s. f., pl. bóse (Sursa: Ortografic )
| bosă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bosă | bosa |
| plural | bose | bosele |
| genitiv-dativ | singular | bose | bosei |
| plural | bose | boselor |
| vocativ | singular | bosă, boso |
| plural | boselor |
