BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni. (Sursa: DEX '98 )
BORONÍT s. n. Acțiunea de a boroni. (Sursa: DLRM )
BORONÍT s. v. grăpare, grăpat. (Sursa: Sinonime )
boronít s. n. (Sursa: Ortografic )
boronít n., pl. urĭ. Acțiunea de a boroni. (Sursa: Scriban )
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană. (Sursa: DEX '98 )
A BORONÍ ~ésc tranz. (solul arat) A prelucra cu boroana; a grăpa. /Din boroană (Sursa: NODEX )
BORONÍ, boronesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A grăpa. – Din boroană. (Sursa: DLRM )
BORONÍ vb. v. grăpa. (Sursa: Sinonime )
boroní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boronésc, imperf. 3 sg. boroneá; conj. prez. 3 sg. și pl. boroneáscă (Sursa: Ortografic )
boronésc și borănésc v. tr. (rus. boronitĭ, a boroni. V. boroánă). Est. Grăpez cu boroana. (Sursa: Scriban )
boroni verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
(a) boroni | boronire | boronit | boronind | singular | plural |
boronește | boroniți |
|
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
singular | I (eu) | boronesc | (să) boronesc | boroneam | boronii | boronisem |
a II-a (tu) | boronești | (să) boronești | boroneai | boroniși | boroniseși |
a III-a (el, ea) | boronește | (să) boronească | boronea | boroni | boronise |
plural | I (noi) | boronim | (să) boronim | boroneam | boronirăm | boroniserăm, boronisem* |
a II-a (voi) | boroniți | (să) boroniți | boroneați | boronirăți | boroniserăți, boroniseți* |
a III-a (ei, ele) | boronesc | (să) boronească | boroneau | boroniră | boroniseră |
* Formă nerecomandată
boronit adjectiv | masculin | feminin |
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
nominativ-acuzativ | singular | boronit | boronitul | boronită | boronita |
plural | boroniți | boroniții | boronite | boronitele |
genitiv-dativ | singular | boronit | boronitului | boronite | boronitei |
plural | boroniți | boroniților | boronite | boronitelor |
vocativ | singular | — | — |
plural | — | — |