boreál adj. m. (sil. -re-al), pl. boreáli; f. sg. boreálă, pl. boreále (Sursa: Ortografic )
boreál, -ă adj. (lat. borealis, d. bóreas, crivăț, vînt de nord). Nordic, septentrional, de mează noapte. (Sursa: Scriban )
BOREÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de polul nord; propriu polului nord; nordic; arctic. ◊ Auroră ~ă fenomen luminos care se produce în ionosferă deasupra regiunilor polare. [Sil. -re-al] /<fr. boréal, lat. borealis (Sursa: NODEX )
COROANA BOREALĂ (Corona Borealis), constelație din emisfera boreală, situată în prelungirea constelației Ursa Mare. Cuprinde șase stele principale, dispuse în arc de cerc, dintre care cea mai strălucitoare este Gemma. Numele popular: Hora. (Sursa: DE )