(A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, (a fi) mândru, îngâmfat
A avea pe cineva sub mână = a avea pe cineva sub control, în subordine
A da (pe cineva) peste cap = a trânti (pe cineva) la pământ; a da jos dintr-o situație, a doborî, a învinge
A da roată = a merge de jur împrejur, a înconjura, a da ocol; a descrie unul sau mai multe cercuri (în mers sau în zbor), a face ocoluri
A deschide vorba despre ceva = a începe, a aborda un subiect
A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî
A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă
A fi mâna dreaptă a cuiva sau brațul drept al cuiva = a fi cel mai intim, cel mai apropiat colaborator al cuiva; a-i fi cuiva de mare ajutor
A fi zobit de oboseală = a fi frânt, doborât de oboseală
A morfoli vorbele = a vorbi nedeslușit, a îngăima, a bolborosi
A mânca borș = a minți
A vorbi (sau a grăi, a bolborosi) turcește = a vorbi o limbă neînțeleasă; a rosti cuvintele neclar, încât nu este înțeles
A închide ochii = a) a coborî pleoapele, acoperind globii oculari; b) a se preface că nu observă ceva; a trece cu vederea; c) (de obicei în construcții negative) a dormi; d) a muri
A închina o mănăstire = a subordona o mănăstire altei mănăstiri străine sau unei patriarhii
A întinde pe cineva la pământ = a doborî pe cineva la pământ
A(-și) da mâna (cu cineva) = a) a strânge cuiva mâna în semn de salut sau de împăcare; b) A se alia, a colabora
A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas
A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva
A-și da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva)
A-și lua zborul = a porni în zbor; a pleca repede; a părăsi (o rudă, un prieten) stabilindu-se în altă parte
Calul dracului = baborniță; vrăjitoare
Mână-n mână = în colaborare, în înțelegere, în perfect acord
Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple nici un rău
Nu se va face gaură (sau bortă) în cer = nu are să fie cine știe ce pagubă, nu are să se întâmple nici un rău
la vale = la coborâș; în jos; în josul apei
În gaură (sau în bortă) de șoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de șarpe
BOR1 s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore. (Sursa: DEX '98 )
BOR2,boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjură calota pălăriei. – Din fr. bord. (Sursa: DEX '98 )
BOR1s.n. Metaloid răspândit în natură sub formă de săruri ale acidului boric. [< fr. bore]. (Sursa: DN )
BOR2s.n. Marginea ieșită în afară a unei pălării. [Pl. -ruri. / < fr. bord]. (Sursa: DN )
BOR1s. n. metaloid în natură sub formă de săruri ale acidului boric. (< fr. bore) (Sursa: MDN )
BOR2s. n. marginea circulară ieșită în afară a unei pălării. (< fr. bord) (Sursa: MDN )
BOR1 s. m. Metaloid care se găsește în natură sub formă de săruri ale acidului boric. – Fr. bore. (Sursa: DLRM )
BOR2,boruri, s. n. Marginea răsfrântă a pălăriei. – Fr. bord. (Sursa: DLRM )
BOR s. margine, (rar) bord, gardină, (pop.) perete, (reg.) streașină, tichie, (Ban. și nordul Transilv.) obadă, (Maram.) pană, (Transilv. și Bucov.) pânză, (prin Transilv.) văcălie. (~ al pălăriei.) (Sursa: Sinonime )
bor (element chimic) s. n.; simb. B (Sursa: Ortografic )
bor (la pălărie) s. n., pl. bóruri (Sursa: Ortografic )
1) bor m. (d. bour, ca nor d. nour, după coarnele luĭ drepte). Trans. (Mediaș). Melc. (Sursa: Scriban )
2) bor n. (din borax). Chim. Un corp simplu solid tri- și pentavalent descoperit de G*y-Lussac și Thénard în Francia și de Davy în Anglia în 1808. E de două felurĭ: amorf și cristalizat. Cel amorf e o pulbere verzuĭe, înegrește degetele e rău conducător de electricitate și se topește la temperaturĭ înalte. Cel cristalizat e incolor și pare a fi o combinațiune de aluminiŭ. (Sursa: Scriban )
BOR1n. Metaloid de culoare neagră-cenușie, răspândit în natură numai sub formă de combinații cu oxigenul. /<fr. bore (Sursa: NODEX )
BOR2 ~urin. Margine circulară, răsfrântă a unei pălării. /<fr. bord (Sursa: NODEX )
BOR1 (‹ fr. {i}; {s} fr. bor[ax]) s. n. Element chimic (B; nr. at. 5, m. at. 10,81, p. t. 2.300ºC, p. f. 2.550ºC), semimetal, cristalin, negru-cenușiu, opac, cu luciu metalic; întrebuințat ca adaos la obținerea unor aliaje, cărora le mărește duritatea și rezistența la coroziune, la detecția neutronilor și la protecția contra lor în tehnica nucleară etc. A fost descoperit în 1808 de H. Davy și independent de J.L. G*y-Lussac și L.J. Thenard. (Sursa: DE )
