Dex.Ro Mobile
BÓNUS s. n. gratificație; tantiemă. (< engl. bonus) (Sursa: MDN )

bónus s. n., pl. bónusuri (Sursa: DOOM 2 )

QUANDOQUE BONUS DORMITAT HOMERUS (lat.) și bunul Homer mai ațipește uneori – Horațiu, „Ars poetica”, 359. Chiar și în opera genialului rapsod se găsesc unele neglijențe. Orice mare scriitor poate fi autorul unor cărți sau pagini care să nu fie la înălțimea talentului său. (Sursa: DE )

VIR BONUS, DICENDI PERITUS (lat.) un om de bine, având meșteșugul vorbirii – Calitățile oratorului recomandate de Cato cel Bătrân. (Sursa: DE )

Declinări/Conjugări
bonus   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bonus bonusul
plural bonusuri bonusurile
genitiv-dativ singular bonus bonusului
plural bonusuri bonusurilor
vocativ singular
plural