Dex.Ro Mobile
BONTÓN s. n. (Franțuzism) Cod de maniere elegante al înaltei societăți. – Din fr. bon ton. (Sursa: DEX '98 )

BONTÓN s.n. (Rar; adesea ironic) Atitudine, ansamblu de reguli de purtare care trebuie respectate de cineva care dorește să fie pe placul așa-zisei bune societăți. [< fr. bonton]. (Sursa: DN )

BONTÓN s. n. ansamblu de reguli de purtare respectate în așa-zisa societate aleasă. (< fr. bonton) (Sursa: MDN )

BONTÓN s. n. (Franțuzism) Totalitatea regulilor de purtare adoptate de așa-numita societate aleasă. – Fr. bon ton. (Sursa: DLRM )

bontón s. m. – Distincție, eleganță. Fr. bon ton. Astăzi fam. (Sursa: DER )

bontón s. n. (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
bonton   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bonton bontonul
plural
genitiv-dativ singular bonton bontonului
plural
vocativ singular
plural