BONT, BOÁNTĂ,bonți, boante, adj. Fără vârf, cu vârful retezat, tocit, rupt. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
BONT, BOÁNTĂ,bonți, boante, adj. Fără vârf; ciuntit, retezat. ♦ (Despre degete, mâini, picioare etc.) Scurt și gros. (Sursa: DLRM )
bont2 s. n., pl. bónturi (Sursa: DOOM 2 )
BONT s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă. (Sursa: Sinonime )
Bont ≠ ascuțit (Sursa: Antonime )
bont adj. m., pl. bonți; f. sg. boántă, pl. boánte (Sursa: Ortografic )
1) bont V. bunt. (Sursa: Scriban )
2) bont, boántă adj. (var. din cĭont orĭ poate înrudit cu germ. butt, ol. but, de unde și fr. bot, bont, tocit. Cp. cu but 1). Vest. Cĭunt: mînĭ boante. Fără vîrf, tocit: săgeată boantă. S.n., pl. e. Mînă boantă orĭ picĭor bont. (Sursa: Scriban )
BONT boántă (bonți, boánte) 1) Care are vârful rotunjit sau retezat; cu vârful tocit. 2) (despre degete, mâini, picioare) Care este scurt și gros. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
BONȚ,bonțuri, s. n. (Reg.) Vârf, colț. ♦ Sfârc. (Sursa: DLRM )
bunt și bont m., pl. urĭ (rut. bont, revoltă, d. germ. bund, alianță, coalĭțiune. V. bandă). Rar. Azĭ. Revoltă. V. zaveră. (Sursa: Scriban )
