BONÍTĂ s.f. Specie de pește din care face parte tonul. [< fr. bonite]. (Sursa: DN )
BONÍTĂ s. f. specie de pești: tonul. (< fr. bonite) (Sursa: MDN )
bonítă s. f., pl. boníte (Sursa: Ortografic )
| bonită substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bonită | bonita |
| plural | bonite | bonitele |
| genitiv-dativ | singular | bonite | bonitei |
| plural | bonite | bonitelor |
| vocativ | singular | bonită, bonito |
| plural | bonitelor |
