Dex bonifica, bonifica, definiţie bonifica, dex.ro Mobile

BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier. (Sursa: DEX '98 )

BONIFICÁ vb. I. tr. A scădea a sumă oarecare din valoarea unei facturi (ca despăgubire). ♦ A face o reducere, un rabat. [P.i. bonífic. / cf. fr. bonifier]. (Sursa: DN )

BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare sau nepotrivire de calitate). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier. (Sursa: DLRM )

A BONIFICÁ bonífic tranz. 1) (sume de bani) A scădea din valoarea unei facturi ca despăgubire. 2) (prețuri) A micșora prin rabat. /<fr. bonifier (Sursa: NODEX )

A SE BONIFICÁ se bonífică intranz. A deveni superior din punct de vedere calitativ; a se ameliora; a se îmbunătăți. /<fr. bonifier (Sursa: NODEX )

bonífic, a -á v. tr. (it. bonificare, adică „a face bun”). Ameliorez: a bonifica cîmpu. Creditez cheltuĭelile, împlinesc lipsa (în materie de finanțe). (Sursa: Scriban )

bonifica verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) bonifica	bonificare	bonificat	bonificând	singular	plural
		(a) bonifica	bonificare	bonificat	bonificând	bonifică	bonificați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	bonific	(să) bonific	bonificam	bonificai	bonificasem
	a II-a (tu)	bonifici	(să) bonifici	bonificai	bonificași	bonificaseși
	a III-a (el, ea)	bonifică	(să) bonifice	bonifica	bonifică	bonificase
plural	I (noi)	bonificăm	(să) bonificăm	bonificam	bonificarăm	bonificaserăm, bonificasem*
	a II-a (voi)	bonificați	(să) bonificați	bonificați	bonificarăți	bonificaserăți, bonificaseți*
	a III-a (ei, ele)	bonifică	(să) bonifice	bonificau	bonificară	bonificaseră

* Formă nerecomandată