BOLOVÁN,bolovani, s. m. Piatră (voluminoasă și grea) rotunjită prin rostogolirea ei de ape; pietroi. ♦ Bucată mare de pământ sau dintr-o materie solidă oarecare. Bolovan de sare. – Din bg. balvan. (Sursa: DEX '98 )
BOLOVĂNÍ,bolovănesc, vb. IV. Refl. (Rar, despre nori) A se îngrămădi ca niște bolovani. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan. (Sursa: DEX '98 )
A BOLOVĂNÍ ~ésctranz. A bate cu pietre, cu bolovani. /Din bolovan (Sursa: NODEX )
A SE BOLOVĂNÍ se ~éscintranz. (despre nori) A se strânge grămadă (ca niște bolovani). /Din bolovan (Sursa: NODEX )
BOLOVÁN ~im. Bucată mare și compactă, dintr-un material solid (piatră, pământ etc.). /<bulg. balvan (Sursa: NODEX )
BOLOVÁN,bolovani, s. m. Bucată mare de piatră, rotunjită prin transportul ei de către ape; pietroi. ♦ Bucată dintr-o materie solidă oarecare. Bolovan de sare. – Bg. balvan. (Sursa: DLRM )
BOLOVĂNÍ,bolovănesc, vb. IV. Refl. A se îngrămădi. Norii se bolovănesc. ♦ Tranz. (În expr.) A bolovăni ochii = a holba, a căsca ochii. – Din bolovan. (Sursa: DLRM )
BOLOVÁN s. pietroi, (reg.) pietroc, (prin Transilv.) bolf, (Transilv., Ban. și Bucov.) bord, (prin Transilv.) bordan. (Sursa: Sinonime )
BOLOVÁN s. v. divinitate, dumnezeu, idol, zeitate, zeu. (Sursa: Sinonime )
BOLOVĂNÍ vb. v. bulbuca, căsca, holba, inflama, îngrămădi, mări, umfla, zgâi. (Sursa: Sinonime )
bolován (bolováni), s. m. – 1. (Înv.) Idol, statuie. – 2. Piatră, pietroi. – Var. balvan, bîlvan, bulvan, s. m. (Olt., și Banat, buștean, trunchi; placă de bază, talpă). Sl. bolŭvanŭ „statuie, columnă” (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Fremdw. 76; Lexicon, 11; DAR; Rosetti, GS, V, 161). Miklosich crede că acest cuvînt nu este propriu sl., ci de origine tăt., pe cînd Berneker 41 îl derivă din per. pahlawān „erou” (› rom. pehlivan) și îl explică prin monumentele ridicate în memoria morților iluștri. Explicația nu pare probabilă. Pe lîngă dificultățile istorice, o contrazice ideea că un termen sl. de cultură a putut ajunge în rom. să însemne ceva material și general, ca și circumstanța că sensul primar al cuvîntului sl. trebuie să fi fost probabil acela de „piatră”, înainte de a ajunge să însemne „statuie”; cf. cele spuse la bolf, și rut. bouvan „masă informă”, slov., cr. balvan „stupid”, mag. bálvány „volum”, cuvinte imposibil de considerat der. de la un etimon comun „statuie” sau „idol”. Var., din sb. slov. balvan „bîrnă” (Hasdeu 3095). Der. bolovăni, bolohăni, vb. (a pietrui; a umfla; a holba, a căsca ochii), care a ajuns să se confunde cu der. de la bolocan; bolohăneală, s. f. (umflare, mai ales a sînilor); bolohănitură, s. f. (întărire); bolovăniș, s. n. (teren pietros, cu bolovani); bolovănos, adj. (cu mulți bolovani). (Sursa: DER )
bolován s. m., pl. bolováni (Sursa: Ortografic )
bolovăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bolovănésc, imperf. 3 sg. bolovăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. bolovăneáscă (Sursa: Ortografic )
bolován (vest) și -hán (est) m. (vsl. bolŭvanŭ și balŭvanŭ, butuc, statuă, idol; cerchezește bolvan, palvan, d. pers. pahlavan, viteaz, eroŭ [„atlet, statuă, bolovan”]; rus. bolván, idol, statuă, om prost; sîrb. balvan, grindă; ung. bálvány, idol, grindă. V. bulvan, pehlivan. Cp. cu butuc). Vechĭ (și bolvan, boloan, boluan). Idol, chip cĭoplit. Azĭ. Mic bloc de peatră, de sare: a arunca cu bolovanĭ în cineva, a pava o stradă cu bolovanĭ, un bolovan (drob) de sare. V. bulgăre, boț. (Sursa: Scriban )
bolovănésc (vest) și -hănésc (est) v. #refl.# (d. bolovan). Mă adun, mă strîng: noriĭ se bolovănesc (Delv.). Mă unflu la uger din cauza nemulgeriĭ orĭ a nesugeriĭ: vaca s’a bolovănit. V. tr. A bolovăni ochiĭ (Isp.), a holba ochiĭ. – La Zanf. Scatiu, 128, Bibl. p. toțĭ: bătrânubolocăneaochiĭ. (Sursa: Scriban )
