Dex.Ro Mobile
BOÍRE, boiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) boi1; boit, vopsire; (fam.) fardare, sulimenire. – V. boi1. (Sursa: DEX '98 )

BOÍRE, boiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a (se) boi; vopsire. (Sursa: DLRM )

BOÍRE s. v. colorare, colorat, fardare, fardat, machiaj, machiat, machiere, vopsire, vopsit. (Sursa: Sinonime )

boíre s. f. (sil. bo-i-), g.-d. art. boírii; pl. boíri (Sursa: Ortografic )

BOÍ1, boiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Reg.) A vopsi. 2. Refl. (Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni. 3. Tranz. (Reg., fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

BOI2, boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din tc. boy. (Sursa: DEX '98 )

A BOÍ ~iésc tranz. pop. 1) A acoperi cu vopsea; a vopsi. 2) (un colorant) A introduce într-o soluție pentru a da culoare; a vopsi. 3) A da cu fard; a vopsi; a farda; a machia. [Sil. bo-i] /Din boia (Sursa: NODEX )

BOI ~uri n. pop. Înălțime a corpului la om; talie; statură. [Monosilabic] /<turc. boy (Sursa: NODEX )

BOÍ1, boiesc, vb. IV. Tranz. 1. A vopsi. ♦ Refl. (Peior., despre femei) A se farda. 2. (Fam.) A înșela, a păcăli. – Din boia. (Sursa: DLRM )

BOI2, boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură; făptură. ♦ Înfățișare, fizionomie. – Tc. boy. (Sursa: DLRM )

BOI s. v. aer, aspect, chip, expresie, față, făptură, figură, fizionomie, înălțime, înfățișare, mină, obraz, statură, talie. (Sursa: Sinonime )

BOÍ vb. v. ademeni, amăgi, colora, farda, încânta, înșela, machia, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa, vopsi. (Sursa: Sinonime )

bói (-iuri), s. n. – 1. Talie, trup, statură. – 2. (Rar) Rasă, castă. – Mr. boe. Tc. boy (Șeineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau cuman. boy (cf. Kuun 111); cf. ngr. μπό(γ)ι, alb. bojë (Meyer 40), bg. boi. Sensul al doilea ar putea fi rezultatul unei confuzii cu soi. (Sursa: DER )

boí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boiésc, imperf. 3 sg. boiá; conj. prez. 3 sg. și pl. boiáscă (Sursa: Ortografic )

boi s. n., pl. bóiuri (Sursa: Ortografic )

boĭ n., pl. urĭ (turc. boĭ, statură, fir, iță; ngr. bói, alb. bg. sîrb. boĭ). Rar. Statură, talie, corp. Vechĭ. Figură, înfățișare. Fir, iță. (Sursa: Scriban )

boĭésc v. tr. (d. boĭa). Mold. Munt. est. Văpsesc. Fig. (Mold.) Înșel: l-a boit c’o capră șchĭoapă. A boĭ cuĭva ochiĭ, a-l înșela. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
boi   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) boi boire boit boind singular plural
boiește boiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) boiesc (să) boiesc boiam boii boisem
a II-a (tu) boiești (să) boiești boiai boiși boiseși
a III-a (el, ea) boiește (să) boiască boia boi boise
plural I (noi) boim (să) boim boiam boirăm boiserăm, boisem*
a II-a (voi) boiți (să) boiți boiați boirăți boiserăți, boiseți*
a III-a (ei, ele) boiesc (să) boiască boiau boi boiseră
* Formă nerecomandată

boire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular boire boirea
plural boiri boirile
genitiv-dativ singular boiri boirii
plural boiri boirilor
vocativ singular boire, boireo
plural boirilor