BOBÂRNÁC,bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
BOBÂRNÁC,bobârnace, s. n. Lovitură dată cu degetul mijlociu încovoiat, apăsat sub cel mare și destins apoi brusc. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă. (Sursa: DLRM )
BOBÂRNÁC s. (Mold.) sfârlă. (I-a tras un ~ peste nas.) (Sursa: Sinonime )
bobârnác s. n., pl. bobârnáce (Sursa: Ortografic )
BOBÂRNÁC ~cen. Lovitură dată cu degetul mijlociu, desprins brusc și cu putere de sub degetul mare. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
bobîrnác (bobîrnáce), s. n. – Lovitură dată peste nas, peste ureche, prin destinderea degetului arătător sau mijlocitor după ce a fost încordat pe degetul mare. Germ. Schabernack (Iordan, BF, VI, 164). (Sursa: DER )
bobîrnác n., pl. e (d. borbonac, care se izbește și cu sfîrla). Fam. Lovitură dată cu unu din cele patru degete (maĭ ales arătătoru orĭ cu mijlociu) după ce a fost despecat din degetu cel mare, sfîrlă. Fig. Iron. Mustrare, observațiune: a primi bobîrnace. (Sursa: Scriban )
