Dex.Ro Mobile
BOBINÁRE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina; bobinaj (1). – V. bobina. (Sursa: DEX '98 )

BOBINÁRE, bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina. (Sursa: DLRM )

BOBINÁRE s. (FIZ.) bobinaj. (Sursa: Sinonime )

Bobinare ≠ dezbobinare (Sursa: Antonime )

bobináre s. f., g.-d. art. bobinării; pl. bobinări (Sursa: Ortografic )

BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a încolăci, a învârti un fir, un cablu etc. (în jurul unui mosor, al unei bobine). – Din fr. bobiner. (Sursa: DEX '98 )

A BOBINÁ ~éz tranz. (fire, cabluri etc.) A înfășura pe o bobină. /<fr. bobiner (Sursa: NODEX )

BOBINÁ vb. I. tr. A înfășura (un fir, un cablu etc.) pe o bobină. [< fr. bobiner]. (Sursa: DN )

BOBINÁ vb. tr. a înfășura (un fir, un cablu) pe o bobină. (< fr. bobiner) (Sursa: MDN )

BOBINÁ, bobinez, vb. I. Tranz. A înfășura, a depăna un fir, un cablu etc. (în jurul unei bobine). – Fr. bobiner. (Sursa: DLRM )

A bobina ≠ a dezbobina (Sursa: Antonime )

bobiná vb., ind. prez. 1 sg. bobinéz, 3 sg. și pl. bobineáză (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
bobina   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) bobina bobinare bobinat bobinând singular plural
bobinea bobinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bobinez (să) bobinez bobinam bobinai bobinasem
a II-a (tu) bobinezi (să) bobinezi bobinai bobinași bobinaseși
a III-a (el, ea) bobinea (să) bobineze bobina bobină bobinase
plural I (noi) bobinăm (să) bobinăm bobinam bobinarăm bobinaserăm, bobinasem*
a II-a (voi) bobinați (să) bobinați bobinați bobinarăți bobinaserăți, bobinaseți*
a III-a (ei, ele) bobinea (să) bobineze bobinau bobina bobinaseră
* Formă nerecomandată

bobinare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bobinare bobinarea
plural bobinări bobinările
genitiv-dativ singular bobinări bobinării
plural bobinări bobinărilor
vocativ singular bobinare, bobinareo
plural bobinărilor