BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. Diminutiv al lui boabă. ♦ Cerculeț imprimat sau desenat. – Boabă + suf. -iță. Cf. scr. bobica. (Sursa: DEX '98 )
BOBÍȚĂ, bobițe, s. f. I. Diminutiv al lui boabă. II. 1. (La o stofă, pânză etc.) Picățea, punct. 2. Aluniță (pe piele). (Sursa: DLRM )
BOBÍȚĂ s. v. picățea. (Sursa: Sinonime )
BOBÍȚĂ s. v. bacă, dalac, vuietoare. (Sursa: Sinonime )
bobíță s. f., g.-d. art. bobíței; pl. bobíțe (Sursa: Ortografic )
bobíță f., pl. e (sîrb. bobica, d. bob, bob. V. bob). Bacă, boabă. Lucru care seamănă a bobiță, ca mărgelele, mărgăritarele ș.a. (Sursa: Scriban )
| bobiță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bobiță | bobița |
| plural | bobițe | bobițele |
| genitiv-dativ | singular | bobițe | bobiței |
| plural | bobițe | bobițelor |
| vocativ | singular | bobiță, bobițo |
| plural | bobițelor |
